| |
Delia Diaconescu
Violonista
STUDII
- Liceul de Muzică “Dinu Lipatti”, Bucureşti
- 2005 - absolventă a Universităţii Nationale de Muzică
"Ciprian Porumbescu", Bucuresti, Facultatea de Interpretare Muzicală-Vioară
- 2007 - Masterul la Vioară, specializarea Solistică,cu notă maximă,
la
Conservatorul “E.F.Dall'Abaco” din Verona, Italia, clasa prof. J.C. Rybin
- Cursuri de perfectionare cu Stefan Gheorghiu, Liviu Prunariu,
Igor Oistrah la Academia “Menuhin”, Blonay, Elvetia
- Cursuri de perfectionare cu A.Arenkov si
G.Winischoffer, Conservatorul din Viena
- 2004-2005 - Bursă Erasmus la Universitatea din Viena, clasa prof.
M.Frischenschlager
- Bursa “Celibidache”
pentru un an, selectie realizată de Jean Paul Jego
- Cursuri de perfectionare cu S.Yarosevich, profesor
la Academia din Tel Aviv
-
In prezent - cursuri de perfectionarea ca solistă cu Alexander Ostrovski, decan al “Academiei Ruse de Muzică, Dortmund, Germania
si sub indrumarea Trio-ului “Altenberg-Wien” la Academia Pianistică
“Incontri col Maestro”, Imola, Italia
CARIERA ARTISTICA.
- orchestre -
- Orchestra Naţională Radio, Romania
- Orchestrele Simfonice din Ploieşti, Giurgiu, Galaţi,
Filarmonica de Stat "Ion Dumitrescu", Ramnicu-Valcea, etc, Romania
- Orchestra Simfonică a Fundatiei „Arena di Verona”, Italia
- scene -
- concerte
clasice şi moderne şi numeroase recitaluri în
România şi străinătate
- Viena, Austria
- Verona, Padova, Italia
- New York, SUA
- Lodz, Polonia
- Phenian, Coreea
- Singapore etc.
-înregistrări -
- „Radio Vatican”, Radio Romania, Televiziunea Română
REPERTORIU
- solistică -
-
Concerte pentru vioară si orchestră (selectiv): Vivaldi - „Anotimpurile”,
Bach - Concertul pentru 2 viori, Mozart - La major KV 219, Brahms, Ceaikovski ,
Haciaturian, Sibelius, Mendelssohn-Bartholdy, Bruch (Sol minor op. 26), Weniawski
(Re minor Opus 22, nr.2), Prokofiev (Opus 19 in Re major si Opus 63 in
Sol minor, nr.2)
- Piese de virtuozitate de
- Weniawski - Variaţiuni pe o temă originală
- Sarasate, Bartok, Paganinni, Saint-Saens,
Ceaikovski, Glazunov, Kreisler, Alexander Tansman, Ysa˙e
- muzică de cameră -
-
Sonate pentru două viori de: Leclair, Prokofiev, Spohr, Mazas, Wieniawski,
Honegger
-
Sonate pentru vioară şi pian
- Beethoven: Sonata in Re major op.12 nr.1, Sonata in do minor op.30 nr.2,
Sonata in Sol major op.96
- J.Brahms: Sonata in La major op.100, Sonata in re minor op.108
- Fr.Schubert: Sonata in La major D 574
- R.Schumann: Sonata in la minor op.105 nr.1
- R.Strauss: Sonata in Mi bemol major op.18
- Frank: Sonata in La major
- Hindemith: Sonata în Mi bemol major op 11 nr. 1 şi Sonata în Mi nr.2
- Enescu: Sonata în fa minor op.6 nr. 2
- Janacek: Sonata pentru vioară şi pian
-
Trio cu pian: Beethoven, Brahms, Mozart
- Cvartete de: Haydn, Dvorak
- Cvintet:
- Schubert ( Do major op. 163)
- Weber, Mozart
- Brahms: Cvintete cu clarinet
PREMII
-
Premiul I la toate Olimpiadele Nationale Scolare organizate în perioada 1993-1999
-
Premiul II la Concursul Naţional „Orfeus”, 1994
-
Premiul I şi Premiul Special al Juriului pentru cea mai bună
interpretare în concurs a unei piese de George Enescu, la Concursul „Enescu
– Impresii din copilărie”, 1996, Bucureşti
-
Premiul I la Concursul „Paul Constantinescu”, Ploieşti 1996
-
Premiul II la Concursul Internaţional de muzică „Citta di Stresa”,
Italia, 1996
-
Premiul I la Concursul inernational „Paul Constantinescu” Bucureşti,
2000
- Premiul II la Olimpiada Nationala Scolara din 2000
- Premiul III la Concursul Naţional „Mihail Jora” şi Premiul Special al Fundaţiei „Proiect DCN” în
2004
-
Finalistă a Concursului Internaţional „Alexander Tansman” Lodz-Polonia,
2004
-
Premiul III la Concursul „Geminiani”, Verona 2006
-
Premiul III la Concursul „ Tinere Talente”, Soroptimist International
d'Italia, Pesaro-Italia, 2007, ca reprezentantă la
nivel national a regiunii Veneto
AFILIATII
-
Membră a Fundaţiei „Henry Coandă” pentru copiii supradotaţi
din 1996
- Membră a Fundaţiei „Remember Enescu”, din 2003
- Membră a Formaţiei muzicale "Athesis", Verona,
Italia (vezi prezentare
în limba italiană)
REFERINTE CRITICE
| “S-a născut pentru
a canta la vioară.Cantă cu atata naturaleţe precum ar respira.” |
|
Mihaela Sturza compozitor şi cronicar muzical
Radio Romania Cultural - emisiunea “Muzicieni de azi muzicieni de mâine”1996 |
| “Ton incisiv, sigur, rafinat si
nuantat. Mana
dreaptă foarte bună! La fel si stanga! Dublele intonate cu precizie
şi vigoare aproape de stilul lui Jacques Thibaut. De fapt Delia a făcut
abstracţie de concurs si a cantat ca pentru un concert. Probabil cea mai
bună din concurenţii la vioară, fiind una cu vioara ca
Paganini. O maestră a arcuşului şi o regină a cântului” |
|
Vasile Feresteanu publicist, 4 aprilie 1996 – Suceava |
| ”Iată o maestră a
lumii Euterpei pe fond romanesc! Delia Diaconescu posedă un ton de o
aleasă calitate şi o tehnică stăpânită cu fermitate.
Ea se înscrie în şcoala post-enesciană, a seriozităţii,
a interiorizării, a abordării repertoriului ce presupune nu numai
har ci şi o apreciabilă cultură, precum şi un simţ al
stilului. Dar repertoriul care ne-a atras atenţia, în mod deosebit, a
fost cel mozartian şi cel bachian. Mai ales în acel sublim “Adagio”
de Bach a fost de-a dreptul emoţionantă, având simţul
polifoniei aparente, într-o ambianţă spirituală de linişte
şi concordie. Un
minunat recital violonistic!” |
|
Doru Popovici, compozitor şi muzicolog: Emisiunea de radio “Lucrări Instrumentale”,
Duminică, 18.05.2003, programul 2, orele 12 45. |
| “Delia Diaconescu remarcată din
recitalurile susţinute până în prezent a interpretat Concertul în
mi minor pentru vioară şi orchestră de Mendelssohn Bartholdy cu
multă sensibilitate, dar şi cu aplomb, cu pasiune şi
temperament. Virtuozitatea şi muzicalitatea ei sunt evidente şi puse
mereu în slujba expresivităţii, solista trăind convingător
sensurile romantice ale partiturii” |
|
Mihaela Marinescu critic muzical, Actualitatea muzicală nr. 225, iulie 1999” |
| “Are un timbru personal, un timbru al
ei, recognoscibil
indiferent de vioara pe care va cânta. În Rondo Capricioso” de Saint Saens
ştie să potenţeze pauzele dintre motive creind o tensiune pe
care publicul o percepe ca atare” |
|
Ada Brumaru, muzicolog,
În direct la Radio Romania Cultural - emisiunea “Muzicieni de azi muzicieni
de mâine”, 3 septembrie 1999 |
| “Sunt mulţi violonişti care ating
virtuozitatea tehnică şi atât. Punctul forte al Deliei Diaconescu
îl constituie expresivitatea care vine după realizarea performanţei
tehnice” |
|
Anca Florea, critic muzical, 23 august 2002, ora 1450, Radio România Cultural, emisiunea
"Muzicieni de azi,
muzicieni de mâine" |
|
„Publicul este fericit să participe la o întâlnire cu Delia... la
concertele ei se pune semnul egal între muzică şi sărbătoare”. |
|
Elvira Ivascu publicistă, scriitoare: Ecart nr. 207, 12 decembrie 2002, supliment de cultură al cotidianului
„Economistul” |
| “În arta ei se îmbină fericit fineţea,
fermitatea, precizia şi o energie clocotitoare. Arcuşul (mâna
dreaptă) este în acelaşi timp fin şi infinit, dar şi
energic, puternic, deosebit de clar” |
|
Prof.univ.dr. Ioan Cristescu,
Revista Argeş, nr. 19, aprilie 2003, pag.20 |
| “Precedenta apariţie scenică a Deliei Diaconescu în
recitalul cameral din 12 martie (2003) susţinut la Sala Cerchez a
palatului Cotroceni, a fost percepută ca o afirmare de succes în viaţa
muzicală românească” |
|
Mihail Lechkun,
România Liberă, miercuri 26 aprilie 2003, pag.26. |
| „Delia Diaconescu stăpâneşte
un foarte frumos ton şi o tehnică specifică virtuozităţii.
Graţie muzicalităţii ei, frazării frumoase şi a bunei
înţelegeri a stilului operelor, interpretarea sa violonistică este
foarte expresivă” |
|
Alexander Arenkov, profesor Conservatorul din Viena . Apreciere la absolvirea cursurilor Master Class |
|
„Virtuozitatea dumneavoastră, dovedită în intrerpretarea excepţională
pe care aţi dat-o muzicii lui Johann Sebastian Bach ... a binecuvântat
atmosfera Casei Titulescu. ... Sunt sigur că oriunde vă veţi
afla veţi face cinste României, arătând cât suntem de bogaţi
în talente de excepţie” |
|
George Potra director executiv, Fundaţia Europeană „Titulescu”, noiembrie
2003 |
| „Interpretând concertul pentru vioară şi
orchestră de Jean Sibelius, Delia Diaconescu a fost surpriza, revelaţia
şi bucuria serii...A fost o interpretare emoţionantă, care s-a
bucurat de o caldă şi unanimă apreciere, atât din partea
publicului, cât şi din cea a instrumentiştilor din orchestră,
care au aplaudat-o şi au ovaţionat-o îndelung.” |
|
Constantin Secara,
Actualitatea muzicală nr.3, martie 2004, pg.10 |
| „Personal, sunt convins că violonista Delia Diaconescu
anunţă, realmente, o creştere substanţială a
temperaturii în arta interpretativă actuală. Am fost surprins, pe
de-o parte de lipsa inhibiţiilor în faţa venerabilelor texte (provenită
din inteligenţa cuprinderii logicii acestora), pe de altă parte, de
eleganţa soluţiilor propuse pentru interpretarea muzicii mai recente
... . Avem, cu toţii, o aspră nevoie de astfel de adevărate
talente tinere.” |
|
Fred Popovici,
Luceafărul nr.23 / 16 iunie 2004, pg. 2, articolul „Viitorul se naşte
astăzi” |
| „Românca Delia Diaconescu s-a impus în mod detaşat cu
inaccesibilul concert nr. 1 în Re major op.19 de Prokofiev" |
|
Gianni Villani,
L Arena, Il Giornale di Verona, 2 ianuarie 2007 |
| „Delia Diaconescu a sustinut Concertul nr.1 în Re major
op. 19 de Prokofiev realizând o interpretare pentru care nu există
suficiente cuvinte de laudă. Entuziasmul publicului a fost pe deplin
justificat cu toate că natura manifestării nu a permis acordarea
bisurilor cerute”. |
|
Sergio Stancanelli, Gli Amici della Musica: "Execuţii magistrale în sala Maffeiana" |
| „Delia Diaconescu s-a angajat într-unul din cele mai
mari concerte pentru instrumentul său din întreaga istorie a muzicii,
acela de Brahms.... Execuţia concertului brahmsian a fost la înălţimea
celor mai cunoscute interpretări ale marilor solişti şi a obţinut
un meritat succes cu aplauze interminabile” |
|
Sergio Stancanelli, Gli Amici della Musica, noiembrie 2007 |
| „...Delia Diaconescu a fost cea mai frumoasă surpriză a
serii in abordarea concertului in Re major de Brahms. O interpretare de mare
farmec, minunată prin scanteierea sonoră si indrazneala virtuozitătii,
in care jocul dintre vioară si orchestră a devenit entuziasmant.” |
|
Gianni Villani,
L Arena, Il Giornale di Verona, 23 decembrie 2007 |
|
