| |
Ion Iliescu
Fost Presedinte al Romaniei
Blog personal
Nascut la 3 martie 1930, in Oltenita, un orasel din sudul tarii, unde
si-a petrecut copilaria si a urmat primii doi ani ai cursurilor scolii primare
Casatorit din anul 1951 cu Elena Iliescu, de profesie inginer,
cercetator stiintific in domeniul coroziunii metalelor
Studii
- Scoala primara in orasul natal, Oltenita, apoi continua la Bucuresti
- Cursurile gimnaziale si liceale succesiv la liceele "Industrial-Polizu",
"Spiru Haret" si "Sfantul Sava"
- Absolvent al Facultatii de Electrotehnica a Institutului Politehnic din
Bucuresti si Institutului Energetic de la Moscova
Sfera formatiei universitare, precum si a preocuparilor profesionale o
constituie domeniile gospodaririi apelor si ecologiei.
Cariera profesionala
- 1955 - si-a inceput activitatea profesionala ca inginer proiectant la
Institutul de Studii si Proiectari Energetice din Bucuresti
- 1979-1984 - a condus Consiliul National al Apelor, unde a participat la
elaborarea unor proiecte de anvergura privind gospodarirea si utilizarea
resurselor de apa ale tarii si a sustinut punctele de vedere stiintifice ale
specialistilor in domeniu, pronuntandu-se impotriva programelor megalomane
ale dictaturii. Ca urmare, in 1984 a fost demis.
- 1984-22 Decembrie 1989 - directorul Editurii Tehnice din Bucuresti. A
editat lucrari de varf cunoscute pe plan international in domeniul tehnic,
realizand, astfel, in pofida numeroaselor oprelisti, o bresa in izolarea
informationala la care erau constransi specialistii romani. Este autor a
numeroase studii, articole si comunicari aparute de-a lungul timpului in
reviste de specialitate.
In viata publica s-a manifestat constant ca promotor al spiritului
democratic, al deschiderii spre valorile politice, stiintifice si culturale
europene.
Activitate politica
- 1948 - s-a numarat printre fondatorii Uniunii Asociatiilor Elevilor din
Romania, constituita pe principiile libertatii si democratiei. Organizatia a
fost ulterior desfiintata, reprosandu-i-se ca "a neglijat criteriile de
clasa".
- 1956 - a fondat Uniunea Asociatiilor Studentilor din Romania, organizata
dupa modelul uniunilor nationale ale studentilor din tarile europene, ca
organizatii profesionale ale studentilor. A participat la miscarea
studenteasca internationala in diverse foruri si organisme ale acesteia, ca
reprezentant al studentimii romane.
- Perioada anilor '80 - a fost, vreme de cativa ani, presedinte al unei
federatii sportive cu foarte bune performante pe plan international,
Federatia romana de caiac-canoe
- Sustinator activ al noului curs politic pe care l-a cunoscut Romania in
anii '60, remarcandu-se prin pozitiile sale ferme, de afirmare a
independentei si suveranitatii tarii, in raporturile cu Uniunea Sovietica,
de desovietizare reala a tuturor compartimentelor vietii economice, politice
si culturale romanesti, de deschidere spre Occident. In anii 1967-1971, cand
acest curs politic a trezit numeroase sperante, a fost ministru pentru
problemele tineretului din Romania
- Este notorie luarea sa de pozitie in cadrul Sesiunii extraordinare a
Parlamentului roman din august 1968, cand s-a ridicat impotriva invadarii de
catre URSS a Cehoslovaciei, precum si impotriva teoriei brejneviste a "suveranitatii
limitate".
- 1971 - a fost, timp de sase luni, secretar al Comitetului Central al
Partidului Comunist Roman. A intrat in conflict deschis cu politica "revolutiei
culturale" promovata de Nicolae Ceausescu, impotrivindu-se
manifestarilor cultului personalitatii. Desi a fost exclus din forul central
de partid, a continuat sa adopte o atitudine similara si cand a indeplinit
functia de vicepresedinte al Consiliului judetean Timis, in anii 1971-1974,
si pe cea de presedinte al Consiliului judetean Iasi, in anii 1974-1979. Ca
urmare, a fost acuzat de "deviere intelectualista" si, treptat, a
fost indepartat din viata politica. S-a aflat in permanenta sub urmarirea si
supravegherea organelor de securitate, care au incercat sa-l izoleze, sa-l
scoata din viata publica, sa-i controleze si sa-i limiteze posibilitatile de
comunicare.
Cu toate acestea, personalitatea sa a devenit din ce in ce mai cunoscuta
in randurile unor largi medii profesionale si sociale din Romania, precum si
din strainatate. Este omul politic despre care, inca din anii dictaturii
ceausiste, se vorbea cu speranta si incredere ca despre principalul oponent al
totalitarismului - militant autentic pentru libertate, dreptate si democratie.
Prin curajoase si repetate luari de pozitie s-a manifestat impotriva
dictaturii, chiar cand aceasta era la apogeu. La spargerea complotului tacerii
din jurul numelui sau au contribuit si emisiunile unor posturi de radio
occidentale care erau ascultate clandestin de largi categorii ale populatiei
romanesti.
Nu este lipsit de semnificatie faptul ca, in zilele premergatoare
prabusirii dictaturii, in orasul Timisoara - unde a lucrat patru ani - si in
alte localitati ale tarii, multimile iesite in strada scandau numele lui Ion
Iliescu.
- Inca din primele ore ale Revolutiei romane, in seara zilei de 22 Decembrie
1989, a fost desemnat in fruntea noului organism de conducere a statului
roman: Consiliul Frontului Salvarii Nationale. A dat citire, la posturile de
radio si televiziune nationale, Comunicatului catre tara, la
elaborarea caruia a participat, definind natura politica si sociala a
transformarilor care aveau sa marcheze ireversibil destinul Romaniei:
demolarea sistemului totalitar comunist, a monopolului unui singur partid;
instaurarea democratiei, a pluralismului politic; instituirea statului de
drept; constructia societatii civile; respectul demnitatii si drepturilor
omului; garantarea libertatii de expresie, de asociere si manifestare;
reforma economica si tranzitia la economia de piata; larga deschidere pe
plan international.
- Incepand cu 22 Decembrie 1989, a indeplinit functia de Presedinte al
Consiliului Frontului Salvarii Nationale.
- Februarie-mai 1990 - a condus Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala, in
care au fost inclusi reprezentantii tuturor partidelor politice aparute in
cursul lunii ianuarie.
- 20 mai 1990 - a fost ales Presedinte al Romaniei.
- La alegerile prezidentiale din 11 octombrie 1992, primele alegeri
organizate in conformitate cu noua Constitutie, a obtinut 7.297.551 voturi,
adica 61,5% din totalul de 11.910.609 voturi exprimate, marea majoritate a
electoratului optand pentru programul sau "Cred in schimbarea in
bine a Romaniei". Caracteristicile de fond ale acestui program
sunt reconcilierea nationala, pactul social, conlucrarea tuturor fortelor
politice pentru stabilitatea si redresarea tarii, tranzitia spre economia de
piata, continuarea reformei economice, protectie sociala, deschiderea spre
lume. Dupa alegerea sa in functia de Presedinte, domnul Ion Iliescu a
declarat: "Voi fi presedintele tuturor cetatenilor Romaniei. Pe
toti ii asigur ca interesele tarii imi vor fi singurul si categoricul reper
la care ma voi raporta tot timpul mandatului prezidential; ca, in temeiul
inaltei misiuni care imi revine, nu voi cunoaste ragaz pana ce nu vom vedea
tara iesita din criza si intrata in normalitate".
- La alegerile generale si prezidentiale din 3 noiembrie 1996, domnul Ion
Iliescu a fost ales senator PDSR.
- Conferinta Nationala Extraodrinara a Partidului Democratiei Sociale din
Romania din 17 ianuarie 1997 l-a desemnat de domnul Ion Iliescu presedinte
al PDSR, functie in care a fost reales la Conferinta Nationala a partidului
din 20-21 iunie 1997.
- La alegerile prezidentiale din 26 noiembrie/10 decembrie 2000, domnul
Ion Iliescu a fost ales Presedinte al Romaniei, pentru un al doilea mandat
de patru ani
- 20 decembrie 2000 - a depus juramantul de credinta in fata celor doua
Camere ale Parlamentului Roman
Eseuri si carti
- 1992 - "Probleme globale. Creativitate" - sunt reunite
articole si studii ce dau expresie unor procupari mai vechi, legate de
profesia sa, reflectii privind mediul inconjurator, raportul dintre efectele
benefice ale aplicarii progreselor tehnico-stiintifice contemporane si
ritmurile ingrijoratoare ale epuizarii unor resurse neregenerabile, cu
efecte ireversibile si imprevizibile pentru viitorul planetei.
- 1993 - "Revolutie si reforma", lucrare pe care o reia, in
1994, intr-o editie noua, adaugita. Principalele mobiluri si teme de
reflectie ale cartii sunt particularitatile Revolutiei romane, pe fundalul
schimbarilor care s-au produs si se produc in intreg centrul si estul
european, precum si evaluarea proceselor de tranzitie pe care le cunoaste
Romania, din unghiul integrarii lor in ansamblul schimbarilor ce au loc in
viata internationala si in economia europeana si mondiala.
- 1994 - "Romania in Europa si in lume" - cuprinde
alocutiuni, discursuri si interventii in cadrul unor forumuri si organisme
internationale, articole si studii privind pozitiile si orientarile in
politica externa a Romaniei, conform noului curs, ireversibil, al vietii
politice, economice si sociale romanesti.
- 1995 - publica trei carti: "Revolutia traita" -
convorbiri si aprecieri privind evenimentele din Decembrie 1989; "Toamna
diplomatica" - o seama de interventii si demersuri prezidentiale in
cadrul unor intruniri internationale. "Momente de istorie. Volumul
I" - interventii si documente referitoare la Revolutia din
Decembrie si incercarile prin care a trecut Romania in perioada
privizoratului politic, primele alegeri libere din mai 1990 si framantarile
post-electorale.
- 1996 - publica "Momente de istorie - Volumele II si III"
(acopera perioadele 1991 si 1991-1992) si volumul "Dialoguri
romano-americane".
- 1998 - "Viata politica intre violenta si dialog" - o
analiza bazata pe documente privind evolutiile din societatea romaneasca in
perioada 1991-1992
- 1999 - "Incotro, societate romaneasca?" - prezinta
problemele societatii romanesti in tranzitie si posibile solutii dintr-o
perspectiva social-democrata. Cartea a fost ttradua in italiana.
- 2000 - Sub o cascada de intrebari" - reuneste interviuri
acordate de Presedintele Romanei
Limbi straine
- Foloseste in mod curent, in activitatea sa, limbile franceza, engleza si
rusa
|
